Obiective Turistice

Localizare – Căi de acces: Comuna este situată la 12 km de Sibiu, în sud – estul judeţului.
Accesul în localitate se face pe şoseaua modernizată Sibiu-Păltiniş sau doar în scop turistic cu tramvaiul prin Pădurea Dumbrava.
Atestare – Veche reşedinţă episcopală ortodoxă, cu vechi tradiţii culturale, intrată demult în traseele turistice internaţionale, Răşinari este cea mai veche aşezare din Mărginimea Sibiului atestată documentar din anul 1204, fiind locul de naştere pentru Poetul Pătimirii Noastre Octavian Goga şi a Marelui Filosof Emil Cioran.
Locuitori – Îndeletniciri Populaţia comunei Răşinari este de 5684 locuitori. Comuna este formată din satele: Răşinari, reşedinţa comunei, Prislop (1 km) şi cătunul Trainei.  Oieritul
este cea mai întâlnită îndeletnicire în această zonă, cu toate derivatele sale: de la fabricarea brânzei (renumită la nivel naţional) şi a preparatelor tradiţionale din carne de oaie.
Telemeaua, urda sau brânza de burduf sunt alimente de bază în gospodariile şi pensiunile din comună. Iar turiştii nu par să se sature niciodată de gustul lor natural sau de cel ”prelucrat” sub formă de bulz, jintiţă, balmoş sau sloi de oaie.
Răşinariul lui Octavian Goga, Emil Cioran şi Andrei Şaguna
Răşinariul este locul unde s-a născut “Poetul Pătimirii Noastre” Octavian Goga şi Marele Filosof Emil Cioran, două personalităţi memorabile ale literaturii româneşti şi universale.
Localitatea a devenit pentru o vreme şi centrul ortodoxismului transilvănean. Casa Episcopală, devenită muzeu a servit în veacul al XVIII-lea ca Reşedinţă episcopală, după ce
biserica ortodoxă din Transilvania a fost văduvită de episcop vreme de 60 de ani şi răşinărenii au sprijinit demersurile episcopului Dionisie Novacovicise. Acesta este şi motivul
pentru care Mitropolitul Ardealului, Sfântul Andrei Şaguna a îndrăgit atât de mult Răşinariul, alegând ca aici să-şi doarmă somnul de veci.
Biserica cu Hramul “Cuvioasa Paraschiva” Răşinari
Prima atestare documentară a Biserici cu Hramul “Cuvioasa Paraschiva” din Răşinari apare în documentele unei donaţii făcută de domnitorul Radu I bisericii numită şi Biserica Veche în anul 1383. Iniţial Biserica a fost construită din lemn pentru ca ulterior să fie construită din piatră şi cărămidă între anii 1725-1758. Edificiul a fost realizat în stil baroc, ca sursă de inspiraţie fiind Biserica vieneza “Schottenstift”. Biserica se află în vechiul centru al comunei, pe locul numit “La scaun” şi a fost pictată în interior în întregime sub formă de frească de către răşinărenii “Grigorie zugrav, Iacobici si Ioan Zugrav”, care au zugrăvit şi Mânstirea Curtea de Argeş. Biserica denumită şi Biserica Veche a fost locul unde episcopii Dionisie Novacovici, Sofronie Chiriliovici, Ghedeon Nichitici şi Gherasin Adamovici au ţinut slujbele religioase în veacul al XVIII lea fapt pentru care Răşinariul este numit şi vechea capitală ortodoxă a Transilvaniei.

Monumente – Obiective turistice:

Biserica Sf. Ilie – Comunitatea greco-catolică și-a construit o nouă biserică, tot din piatră,
însă de dimensiuni mai mici, biserică sfințită în anul 1838. În anul 1948 autoritățile
comuniste au trecut lăcașul în folosința comunității ortodoxe.
Biserica „Sfânta Treime” – A fost construită în anul 1811, pictată în 1973. În cimitirul de lână
biserică se găsește mausoleul marelui carturar și mitropolit Andrei Șaguna (1809-1873)
Muzeul Casa Episcopală Rășinari: deschis la solicitarea turiștilor, înființat în fosta
reședintă a episcopilor. Adresa: str. Episcopiei, nr. 1486, Com. Răşinari
Muzeul Etnografic Răşinari – Dispune de o colecție de peste 1500 de obiecte etnografice și
artă populară, ilustrând elemente de cultură și civilizație specific Mărginimii Sibiului.
Programul de vizitare al muzeului este:

 Marți – Sâmbătă 9.00 – 16.00, Duminică 9.00 – 14.00, Luni –închis. Tarifele de intrare sunt: Adulţi-4 lei, Elevi, Studenţi şi Pensionari -2 lei.

Adresa: str. Octavian Goga, nr.1527, Com. Rășinari. 

Informații conservator muzeu, Mioara Iacob tel. 0733 490642
Casa Memorială ,,Octavian Goga,, – Amenajată în casa părintească a poetului, construcție
din sec. al XIX-lea, monument istoric.
Adresa: str. Popa Bratu , nr. 880, se vizitează doar în scop turistic.
Cetatea feudală de pământ – (sec. XIII -XIV) este situate lângă Valea Ștezii, între Cristian și Poplaca.
Mausoleul mitropolitului Andrei Șaguna – Este situat lângă biserica ortodoxă Sfânta Treime, a fost ridicat în anul 1877.
Casa natală a naturistului, medicului, sociologului și etnograficului Ilarie Mitrea
Colecția Etnografică Pavel Diaconu –colecție particular. Adresa: str. Rîul Caselor, nr.1180.
Program de vizitare: Vineri – Dumunică 10.00-18.00
Centru de informare turistică – Centrul de Informare Turistică vă invită să descoperiți destinația turistică Rășinari. De aici, puteți primi informații utile pentru vizitarea Comunei
noastre, despre obiectivele turistice, evenimente culturale, structurile de cazare și alimentație publică, traseele turistice marcate din zonă precum și alte informații
complementare de interes.
Adresa: str. Sibiului, nr.1863
Responsabil Consilier, Ilcuș Anița, tel: 0754 022400
e-mail: centruinformare.rasinari@yahoo.com
Program: Miercuri, Joi, Vineri:  09.00-18.00
Sâmbăta:                     09.00-17.00
Duminică:                    09.00-14.00
Luni, Marți:                  închis

Cetatea berzelor
Descriere:
Comuna Cristian este una dintre cele mai dezvoltate comune din județ și chiar din țară, fiind situată în lunca Cibinului la 11 km vest de Sibiu, pe DN. 1 (E81 E68) Sibiu – Sebeș Alba. Este singura localitate din România ale cărei străzi sunt numerotate cu cifre romane.
Apare în documente la 1223 sub denumirea de Insula Christiani. Așezarea sașilor aici, cu privilegiile acordate de regii Ungariei, a condus la numeroase conflicte de hotar cu comunitățile românești din vecinatate și chiar la răscoale, cum a fost cea din 1382, îndreptată împotriva oficialităților săsești din scaunul Sibiului. Răscoala s-a încheiat cu întelegerea de la Cristian, la sfatul lui Goblinus, episcopul Transilvaniei. Dupa câtiva ani, chiar sașii din Cristian se răzvrătesc
împotriva patriciatului sibian ceea ce aduce intervenția regelui Sigismund pentru aplanarea conflictului.
În secolul urmator, Cristianul suferă de pe urma incursiunilor otomane. În 1493 este cucerit și jefuit, împreună cu alte sate din zona Sibiului. În consecinta, fosta bazilică romanica a fost transformată într-o cetate tărănească fortificată (1472 – 1498). Cu toate aceste eforturi în 1658 cetatea a fost din nou asediată și cucerită de turci. Nici cele două războaie mondiale n-au ocolit-o, populația fiind evacuată în 1916 și în 1944.
În Cristian s-a născut medicul și savantul Andreas Wolf (1741 – 1812), activ în Moldova despre care a scris cartea Contribuții la o descriere statistico – istorica a Principatului Moldovei.
Cristian, cetatea berzelor
Primele date despre prezenţa berzelor în localitate au fost în 1963. Din anul 2007 funcţionează Asociaţia ,,Prietenii Berzelor”. Prin implementarea proiectului ,,Cristian, cetatea berzelor,” aici funcţionează un punct de observaţie dotat cu binocluri și lunete amenajat în turnul Biserici
Evanghelice. În prezent sunt peste 50 de cuiburi cu peste 100 de pui.

Monumente – Obiective turistice:
Biserica evanghelică fortificată din Cristian, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII.
Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-m-A-12369, cu următoarele
obiective:
cod LMI SB-II-a-A-12369.01 – Biserica evanghelică fortificată, secolul al XIII-lea, 1480 – 1495
(transformată), sec. Xviii;
cod LMI SB-II-a-A-12369.02 – Incintă fortificată interioară (fragmente), cca. 1500;
cod LMI SB-II-a-A-12369.03 – Turnul Octogonal, cca. 1580.
cod LMI SB-II-a-A-12369.04 – Incintă fortificată exterioară, cca. 1500.
cod LMI SB-II-a-A-12369.05 – Zwingerele cu casa parohială evanghelică, cca. 1550.

Biserica evanghelică luterană din Cristian a fost construită pe locul unei bazilici romanice purtând hramul Sf. Servatius. Se mai păstrează câteva părți originale din secolul xiii și anume: etajele de jos ale clopotniței cu tribuna de la etaj, câteva travee cu bolți în cruce din nava laterală de N și urmele ferestrelor semicirculare ale navei centrale, astupate ulterior.
După mijlocul secolului XIV, partea de est a monumentului a fost extinsă cu un cor gotic flancat de altare laterale.
Spațiul central are trei travee, iar cele laterale au câte două travee și o înălțime ceva mai redusă.
Către sfârșitul secolului XV s-au reconstruit navele, realizându-se o hală amplă cu patru travee.
Noua biserică hală în stilul goticului târziu a fost terminată în anul 1495. Din 1480 s-a păstrat un contract cu meșterul sibian Andreas Lapicida, referitor la lucrările de pietrărie.
Probabil că în secolul XIII biserica a fost înconjurată de o curtină simplă, pentru ca în jurul anului 1500 să fie transformată într-o cetate puternică, la care fortificația este o incintă dublă ce urmează un traiect pentagonal neregulat și este întărită cu turnuri. Distanța păstrată între cele două ziduri este de 3 m.
În jurul anului 1550 a fost construită o incintă secundară, situată la N de incinta principală, iar în anul 1580 a fost construit turnul mare octogonal. Există opinia că acest turn ar fi fost la origine o veche capelă, transformată abia în secolul XVI.
În colțul de SE al casei parohiale, orientat spre incinta secundară, se mai păstrază un amvon de ciumă, din care preotul predica în vremuri de epidemii credincioșilor adunați sub cerul liber.
Program de vizitare:
Luni: 09:00 – 17:00
Marţi: 09:00 – 17:00
Miercuri: 09:00 – 17:00
Joi: 09:00 – 17:00
Vineri: 09:00 – 17:00
Sâmbătă: 09:00 – 17:00
Duminică: 09:00 – 17:00
Biserica Ortodoxă „Buna vestire” din comuna Cristian, judeţul Sibiu este datată din anul 1790.
Ea este mărturia credinţei nestrămutate a românilor de pe aceste meleaguri, a creaţiei şi inspiraţiei unui popor care a primit târziu dreptul său fundamental, în patria proprie, de a-şi
construi case din piatră şi cărămidă şi cu atât mai puţin să-şi zidească biserică. Românii ridicau în satele lor biserici din lemn în forma tradiţională a bisericilor „sală”. Cele de zid nu au fost îngăduite în Transilvania până la sfârşitul secolului al xviii-lea. Totuşi în unele din sate construcţia bisericilor din zid a început mai devreme (Tilişca, Mohu, Sălişte, Bungard, Ocna Sibiului, Răşinari). Satele mai sărace construiau şi mai târziu biserici din lemn (Săcel, Ludoş, Apoldu de Sus etc.). Biserica zidită de cristereni e o dovadă a jertfei lor, al acceptării multor sacrificii materiale pentru ridicarea unui asemenea locaş de doar câteva familii de români.

Biserica este situată în partea de Nord – Nord-Vest a comunei, la început amplasarea ei fiind probabil vizil mărginaşă în raport cu cetatea săsească, dar în mod sigur amplasată aproape de casele românilor şi cu ieşire la drumul naţional terminat în 1717. O inscripţie murală de secol al XIX-lea, care se mai păstra încă în anul 2009, pe peretele vestic la bisericii, deasupra intrării, în interiorul pronaosului, dădea mărturie despre o primă pictură din anul 1750 şi deci de o construcţie mult mai veche.
Troiţa din curtea Bisericii Ortodoxe „Buna Vestire”
Datează din 1915 şi este restaurată în 2011. Este construită din lemn de stejar, masiv. A fost cioplită cu barda şi s-au folosit cuie fabricate manual de un fierar. În prezent este pictată pe ambele părţi înlocuindu-se table pictate şi aplicate pe cruce în anii 70’. Ea este specifică locului.
Muzeu Sătesc Etnografic
Muzeul funcționează într-o casă țărănească din secolul al xviii-lea, cu interesante detalii de arhitectură franconă, tipică acestei zone. Prezintă port popular, mobilier, unelte de lucru,
obiecte de uz gospodăresc, țesături, toate ilustrând viața și activitatea sașilor.
Program : – la cerere. Strada: Str. IV nr. 27. Acces: stația autobuz Cristian, lângă primărie.
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Obeliscul, ridicat în anul 1930 în memoria Eroilor Români, este amplasat în cimitirul Bisericii Ortodoxe. Monumentul are o înălțime de 2,40 m, pe un soclu de 0,70 m și este realizat din beton. Pe fațada Obeliscului sunt înscrise: „EROI DIN PRIMUL
RĂZBOI MONDIAL – 1914-1918“, precum și numele a 44 eroi români.
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Obeliscul se găsește amplasat în fața sediului Primăriei, fiind dezvelit în anul 1959, în memoria eroilor români căzuți în anul 1944. Acest monument este realizat din beton, placat cu marmură pe fațadă și este protejat cu un gard din lemn.

Monumente, obiective turistice:
Biserica ortodoxă „Cuvioasa Paraschiva’’ 1202 -Edificiul este unul din cele mai vechi monumente ale Mărginimii Sibiului. Începuturile nu îi sunt încă bine definite însă, vechimea are un reper important într-un document din anul 1476, în care a fost menționat satul românesc.
Biserica ortodoxă ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“ 1887 pictată în 1989 de Căzilă Ioan.
Inițiatorul și animatorul ideii zidirii unei biserici monumentale la Gura-Rîului a fost mitropolitul Andrei Șaguna. Ea s-a acreditat în conștiința gurenilor din vara anului 1847, când
a avut loc vizita canonică a marelui ierarh. Au trecut 40 de ani pentru ca visul sugerat de îndemnul mitropolitului să se concretizeze în zidirea acestei biserici monumentale între anii
1886 – 1887. Meșterii constructori au fost frații Ferdinand și Iosef Koniger asistați și îndrumați de inginerul Iosef Neugebauer, toți din Sibiu. Planul după care s-au orientat în
arhitectura construcției a fost planul original al bisericii din Râșnov. În arhitectura monumentală a bisericii distingem o dominantă a stilului bizantin – cu clasica navă în forma
de cruce, cu un altar ca o absidă – cu baza circulară dispusă hexagonal. Se poate observa o îngemănare a caracteristicilor stilului gotic în dimensiunile impresionante ale perețiilor
din urmă să mai păstreze ceva din specificul bisericilor romanice.
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial este amplasat în centrul comunei, un obelisc realizat de Ilie Chidu şi dezvelit în 1923 în memoria eroilor căzuţi în prima

conflagraţie mondială, are o înălţime de 3,35 m, pe frontispiciu fiind înscris numele a 107 persoane si este amplasat în Piața Centrală a comunei Gura-Râului.
Podul de lemn acoperit peste râul Cibin – singurul pod acoperit din lemn.
Lacul de acumulare – Lacul de acumulare Gura Rîului s-a format în urma construirii barajului finalizat în anul 1980, este un baraj artificial creat cu scopul principal de a alimenta cu apă municipiul Sibiu și comuna Gura Râului. Barajul de la Gura Râului, situat la aproximativ 3 km de localitate Barajul lacului de acumulare are la coronament 330 m lungime și 6,20 m lățime; înălțimea sa este de 73,50 m. Capacitatea maximă a lacului este de 15,5 milioane metri cubi de apă. Suprafața sa este de 65 de hectare și are diferite folosințe, cum ar fi alimentarea cu apă a șase localități (inclusiv o mare parte din orașul Sibiu), producerea de energie electrică și atenuarea viiturilor.
Lacul glaciar Iezerul Mic este situat la 1955 m altitudine, într-un circ glaciar mai mic din apropierea primului. De formă aproape dreptunghiulară, are suprafaţa de numai 1,8 ha,.
adâncimea de 1,7 m, lungimea de 80 m iar lăţimea de 58 m. Lacul are un emisar care formează al doilea izvor al Râului Mare.
Piua de ulei la Petru Bârza. Piua se afla în gospodăria lui Petru Barza: cu ea a crescut în curte, cu ea cresc în curte și cei trei copiii ai lui, doar instalația a trecut din generație în
generație în familia Barza de mai bine de un secol încoace.

Bradul de 500 de ani
Povestea bradului de 500 de ani. Se spune că trăia pe vremuri un ciobănaş care avea 10 oiţe, cu care-şi petrecea ziua cât era de lungă. Le ducea unde era iarba mai fragedă, apa mai limpede şi umbra mai deasă, iar acestea dădeau lapte deosebit de gustos din care ciobănaşul făcea o brânza foarte căutată de domnii cei mari. Din lâna lor mama lui făcea hainele necesare să nu-i fie frig cât era la munte. Într-o zi, cerul s-a întunecat dintr-o dată cu nori negri şi groşi, începând o furtună cu trăsnete puternice. Ciobănaşul a pus oiţele speriate la adăpost sub un copac, iar el s-a acoperit cu cojocul mai bine şi s-a culcat sub un brad. Fiind foarte obosit, a adormit. Când s-a trezit furtuna se oprise şi soarele strălucea cu voioşie, dar oiţele nu mai erau. A pornit să le caute peste tot, dar nu le-a aflat nicăieri. Era tare necăjit, ştia că nu putea merge acasă fără oiţe, mama
lui s-ar fi supărat foarte tare, erau singura lor avere. După căutări zadarnice, s-a pus sub un brad şi a început să se roage cu lacrimi la Cel de Sus să-l ajute să le găsească. Plângând a adormit, iar când s-a trezit, bradul sub care se rugase a crescut foarte mare şi gros. Văzând acest lucru, s- a urcat până în vârful bradului de unde a văzut oiţele departe într-o poiană, fugind bucuros la ele. Întors acasă, a povestit mamei cea păţit şi cum Dumnezeu a făcut să crească bradul ca să poată vedea oiţele în depărtare. Mama ciobănaşului a povestit duminică la biserică şi celorlalţi săteni întâmplarea şi aceştia au hotărât să nu taie niciodată acel brad. De atunci au trecut mulţi ani şi acum bradul este tot falnic şi impunător, dar puţini mai merg acolo să se-nchine, rar turiştii mai ajung la el.

Muzeul Pastoral Jina
Pasiunea pentru tradiție și cultură a făcut ca o localnică să își transforme locuința în muzeu etnografic. Ileana Morariu a adunat piese tradiționale pentru gospodăria jinărească de odinioară și a decorat interioarele cu blidare vechi, farfurii de ceramică sau de porţelan, costume de sărbătoare grupate în perechi, pieptare și sumane. Pereţii sunt acoperiţi de icoane, cruci de mână, ștergare și fotografii vechi. Nu lipsesc paturile cu perne frumos cusute, mesele, scaunele, laviţele,
lăzile de zestre. În toate încăperile gospodăriei sale, sunt expuse peste 3.200 de obiecte.
Adresă: Salcâmului 435, Jina ,Telefon: 0743 541 998

Biserica ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” (1937-1939) numită şi „Catedrala Munţilor”
În urma unei vizite la Jina, localnicii i-au spus Măriei Sale Regele Carol II-lea că biserica ortodoxă este mult prea mică pentru un sat atât de numeros. Regele şi-a ţinut promisiunea şi a ajutat jinarii la construirea unei noi biserici, mult mai mari şi mai mândre decât cea veche.
Construită între anii 1937-1939, noua biserică domină întreaga zonă prin arhitectura şi dimensiunile sale, pe drept cuvânt considerată o Catedrală a Munţilor.
Biserica are două intrări, una pentru femei şi una pentru bărbaţi şi este atât de spaţioasă încât poate primi peste 2000 de credincioşi.
Tot aici se păstrează şi tradiţia “poruncilor” şi duminica, după slujba religioasă, întregul sat se adună în faţa bisericii, unde primarul face cunoscute lucrurile importante pentru întreaga comunitate.de obiecte.

Biserica ortodoxă „Buna Vestire” – monument istoric, a fost zidită între 1795 în stil bizantin şi pictată de pictorul Vasile Muntean din Laz, în 1801.

Masa Jidovului „masa uriaşului” – monument al naturii cu valoare geologică, reprezintă un
abrupt stâncos din şisturi cristaline acoperit parţial cu vegetaţie forestieră care are o platformă de forma unei mese la care mânca pe vremuri spune legenda un uriaş. Monumentul natural geologic: Pintenii din Coasta Jinei – pe malul pârâului Lihoi (afluent al Sebeşului) amonte de localitatea Dobra. 

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Obeliscul, amplasat în centrul comunei, a fost ridicat în anul 1930, din inițiativa învățătorului Ioan V. Nicoară, în cinstea eroilor români. Monumentul este alcătuit dintr-un soclu din piatră și ciment, iar crucea este realizată din marmură. Înălțimea obeliscului este de 6,80 m și este împrejmuit cu un gard din metal. Pe fațada monumentului sunt inscripționate numele a 84 eroi români din Jina morți pe câmpurile de luptă în Primul Război Mondial, numele a 31 eroi români răniți, morți între anii 1914-1918, în spitale și acasă. Inscripția comemorativă aflată pe monument este următoarea: „Cinste vouă eroi cari v-ați vărsat sângele pentru întregirea neamului și cinste vouă jertfe ale datoriei care ați îndurat chinurile morții pentru apărarea Patriei. Jertfa voastră simbolizată prin această piatră ne va fi mereu un îndemn spre sacrificiile pentru Neam, Patrie și Pace“.

Stațiunea balneoclimaterică
Miercurea Băi, este o stațiune balneară mică și cochetă. Aici se găsesc ape minerale clorurate, sodice și iodate, acestea fiind bune pentru tratarea ,,reumei”, după cum ziceau
bătrânii, cu efect terapeutic binefăcător. Se pot face băi calde sau reci, la recomandarea medicului.
Un sit arheologic situat în imediata apropiere a staţiunii balneare confirmă faptul că în locul numit Albele a existat un complex balnear roman, identificat a fi antica Sacidava.
Complexul se compune din clădirea termelor cu cinci încăperi, un puţ cu apeduct, o staţie rutieră și un turn de veghe și apărare de plan hexagonal.

Muzeul Țării Secașelor
Cel mai recent înființat muzeu din peisajul cultural al județului Sibiu reunește exponate specifice zonei, ilustrând aspecte referitoare la istoria, viața cotidiană și ocupațiile românilor, sașilor, landlerilor etc.. Expoziția prezentată se regăsește în toate cele patru încăperi ale clădirii. Muzeul conține piese de mobilier, textile, costume tradiționale, mijloace de transport, instrumentar agricol etc..

 Biserica luterană (evanghelică) fortificată

Cetatea bisericească a fost construită în nordul pieței spațioase din centrul localității. În mijlocul ei se află o bazilică romanică, cu un turn zvelt în partea de vest, ce datează din
secolul al XIII-lea. Biserica și zidul de incintă, cu un plan oval, au fost transformate în secolul al XV-lea. Spre interiorul zidului de incintă sunt adosate camere de provizii pe trei niveluri.
Accesul la camerele de provizii se face și printr-un drum de strajă ce deservește metereze,  guri de păcură și bovindouri fortificate. În anul 1783 au avut loc transformări importante:
corul a fost extins spre est, iar nava principală și colateralele au fost boltite pe bolți avela ce se sprijină pe arce dublouri. Între anii 1995 și 2005 au fost efectuate lucrări majore de
reparații, la care a participat și Comunitatea sașilor stabiliți în Germania.

Biserica evanghelică fortificată din Dobârca
Cetatea bisericească a fost construită pe o pantă din partea de nord-vest a localității, fiind precedată de o bazilică romanică, cu un turn zvelt în partea de vest. În anul 1481 au fost
executate lucrări de fortificare în cursul cărora au fost dublate zidurile turnului, realizându-se un donjon, prevăzut cu guri de tragere. Bazilica a fost demolată în cea mai mare parte,
construindu-se în locul ei o biserică sală, acoperirea interioară realizându-se printr-o boltă cilindrică cu penetrații. Peste cor s-a mai ridicat un nivel fortificat, iar incinta fortificată, de
plan aproximativ circular, a fost înălțată. Incinta a fost întărită cu turnuri de flancare în nord, vest și sud și cu un turn de poartă. Altarul baroc se află în prezent la Sibiu[4].
Din bazilica ridicată în secolul al Xlll-lea s-au păstrat fațada vestică cu clopotnița, două arcade ale navei centrale, arcul de triumf și părțile laterale. În anul 1481 biserica veche a
fost transformată și fortificată ca biserică sală în stil gotic, acțiune finalizată în 1515.Vechea clopotniță cu tribună nu a fost înglobată în nava centrală a bazilicii, ci a format un
corp adăugat fațadei. În jurul anului 1500, vechiul turn romanic a fost înglobat într-un turn masiv de apărare, astfel încât între paramentul exterior al turnului clopotniță și paramentul
interior al turnului defensiv se creează un spațiu de aproximativ 2 metri, în care sunt amenajate galeriile de luptă. Vechiul altar, care era datat 1629, se păstrează în ferula
bisericii parohiale luterane din Sibiu.
În 1599 a fost ridicat în jurul clopotniței romanice un bastion cu ziduri masive, cu patru etaje din care primul are o boltă cilindrică. În peretele nordic al corului este fixat epitaful
reprezentând pe fostul preot paroh A. Czeck, decedat in 1685. În aceeași perioadă au fost construite fortificațiile, zidul de apărare în formă hexagonală și trei bastioane. După 1599
incinta a fost lărgită în partea de vest și a fost ridicat un al patrulea bastion înspre vest.
Orga bisericii a fost construită în 1898 de frații Rieger și renovată în 1917 de Karl Einaschenk. În iunie 2009 instrumentul era complet devastat. Mai exista doar burduful și
acesta era în stare de funcționare

• Site-ul archeologic

• Biserica romano-catolică
• Biserica ortodoxă
• Cetatea Țărănească

Cunoscut cu denumirea veche de Monte Civinii, Orlatul a fost atestat documentar pentru
prima dată în anul 1317.
Localitatea este situată la 17 km vest de municipiul Sibiu și este așezată în depresiunea
Cibinului, la o altitudine de 483 metri. Accesul se face pe ruta Sibiu-Cristian-Orlat.

Orlat- veche localitate grănicească
Localitatea Orlat este una dintre cele mai vechi din Mărginimea Sibiului. După intrarea Transilvaniei în sfera de dominaţie austriacă, Orlatul devine în perioada 1764-1765 sediul
Regimentului I Grăniceresc care păzea graniţele Transilvaniei cu Ţara Românească. Împăratul Francisc Iosif ordona în anul 1852 desfiinţarea regimentelor de graniţe, rămânând aici doar legende şi poveşti povestite nepoţilor de bunicii lor şi care de curând au fost cuprinse în lucrarea Legendele Mărginimii.
Pe urmele scriitorului Ion Agârbicianu, în Orlat
Localitatea Orlat este una dintre cele mai vechi așezări din Mărginimea Sibiului. După intrarea Transilvaniei în sub dominaţie austriacă, Orlatul devine, în perioada 1764-1765,
sediul Regimentului I Grăniceresc care asigura paza graniţelor Transilvaniei cu Ţara Românească. Împăratul Francisc Iosif ordona în anul 1852 desfiinţarea regimentelor de
grăniceri, rămânând aici doar legende și povești povestite nepoţilor de bunicii lor.
Monumente, obiective turistice:
Casa Parohială – aici a locuit între anii 1910-1916 şi 1918 – 1919
preotul scriitor Ion Agârbiceanu.

Mânăstirea Orlat– construită între anii 1993-2000 în stil neobizantin mânăstirea este locul care te apropie de Dumnezeu şi de natură, te face să te simţi mai bun, mai împăcat.
Mănăstirea se află între Orlat şi  Sibiel .
Mănăstirea Orlat a fost ridicată pe proprietatea monahului Macarie Agachi, fiind inițial schit de călugari. Lucrările de construcție s-au finalizat în anul 2000, sfințirea mănăstirii având loc în anul 2001. Maica Dionisia este stareța Mănăstirii Orlat, maica Paisia egumena, iar Prea Cuviosul Sofian este duhovnicul Sfintei Mănăstiri Orlat. Face parte din categoria mănăstirilor înființate după 1989, piatra de temelie fiind sfințită în 1993.

Biserica ,,Sf.Nicolae’’ – monument istoric; construită în stil bizantin, în 1794, şi zugrăvită în frescă de Simion Zugravul, la 1800. Vechiul sediu al comandamentului grăniceresc, 1763 Str.Grănicerilor, nr.1 cu transformări mari în sec.XX. monument istoric.
Muzeul de Etnografie şi Folclor şi Muzeul Regimentului I Grăniceresc. Acesta se găseşte în Fosta Şcoală grănicerească a Regimentului I român de graniţă (1764– 1851).

 Adresă: Strada Victoriei 629, Orlat ,Telefon: 0269 571 104 

Troița Eroilor Români din Primul Război Mondial – troiță ridicată în cinstea eroilor români din Primul Război Mondial se află pe dealul Cetate din comuna Orlat și a fost realizată între anii 1930-1940. Troița este realizată din lemn cu incizii ornamentale și este înconjurată cu un gard metalic. Pe fațada Troiței se află următorul înscris comemorativ: „În amintirea eroilorcăzuți pentru întregirea neamului“.
Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial: Obeliscul 

a fost ridicat în anul 1947, din inițiativa învățătorilor Tănase Ioan și Loloiu Simion, cu sprijinul primarului Nicolae Poplăcean, pentru a cinsti memoria Eroilor ce s-au jertfit în cele Două Războaie Mondiale. Monumentul se află pe strada Principală din Orlat și este realizat din beton și piatră placat cu marmură. Pe fațada Monumentului se găsește un înscris comemorativ: „Voi cei ce ați murit pentru glie/ Și a țării noastre moșie/ Fapta să vă fie în veci lăudată/ Iar
memoria binecuvântată“.
Casa parohială: aici a locuit între anii 1910-1916 şi 1918 – 1919, preotul scriitor Ion Agârbiceanu.
Cetatea scurtă -aşezare din epoca bronzului-epoca romană (sec.II-III, d.Ch.) -Fortificaţie de
pământ cu palisadă (sec.XIII). Colina ,,La zid’’ – aşezare din epoca bronzului peste care este suprapusă o fortificaţie feudală din sec. XIII-XIV, cu val de pământ pe partea de N-E.

Capitala oieritului românesc
Poiana Sibiului, așezare pitorească din Mărginimea Sibiului, a fost atestată documentar în anul 1537. Localitatea se află la 35 km de Sibiu, în Munţii Cindrel, pe un platou submontan. Accesul se face pe mai multe căi: pe DJ 106E și DJ 106G
Capitala Oieritului
Un sat întemeiat târziu și devenit, într-un timp record, o adevărată ,,capitală” a oierilor, Poiana Sibiului a păstrat, din timpuri străvechi, tradiţia oieritului. Aici s-a înfiinţat, în perioada
interbelică, prima Reuniune a Economiilor de Oi, extinsă la nivelul întregii ţări prin Uniunea oierilor din România cu sediul în Poiana Sibiului. În vremea regimului comunist, poienarii erau consideraţi cei mai bogaţi oameni din ţara noastră. Dincolo de tradiţie, cert rămâne faptul că, statul comunist a fost acela care le-a asigurat localnicilor respectivul statut, prin primele consistente pe care le acordau oierilor pentru lâna de rasă pură, ori berbecuţii pentru reproducţie.

Monumente, obiective turistice:
Biserica din deal, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită în anul 1766. din lemn de brad este azi declarată monument istoric. Din tradiție, aflăm că în apropierea acestei biserici a existat o altă biserică, tot din lemn. Este construită în întregime din lemn de brad, grinzi lungi ce formează pereții naosului și pronaosului. Temelia bisericii este din piatră, iar acoperișul din șindrilă. Înaintea pronaosului biserica are o tindă așezată sub clopotniță, iar clopotnița (turnul) este puțin ridicată peste acoperișul bisericii. Forma bisericii este de corabie, cu altarul rotunjit și de proporții mai mici. Stilul este cel bizantin, caracterizat prin bolta arcuită ca un leagăn. Pictura de pe pereții interiori ai bisericii este aproape în întregime ștearsă sau deteriorată. Pe pereții interiori a fost aplicată o tencuială din gips, în naos și pronaos, fiind lipite mai întâi fâșii de pânză la împreunarea grinzilor, peste care apoi a fost executată pictura.
Pictura a fost făcută de mai mulți zugravi între care amintim pe Simion Zugravul din Craiova, care a pictat naosul (1771), Vasile Muntean din Săliște care a pictat iconostasul (1801), și Constantin Zugravul care a pictat altarul (1791). Meșterul construcției nu se cunoaște. Pe peretele dintre naos și pronaos se află pisania (cu chirilice): „Făcutu-s-au această sfântă și dumnezeiască biserică în zilele prea luminatei crăiese Maria Terezia și Iosif al II-lea, prin blagoslovenia răposatului Dionisie Novacovici, episcopul Budei și al Ardealului, și s-au săvârșit la venirea Preasfințitului Domn Sofronie Kirilovici, Episcopul uniților din Ardeal, cu cheltuiala
satului, prin facerea de bine care s-au îndurate, prin osteneala și purtarea de grije a cinstitului protopop din Poiana, Oprea Picariu, Iacob Simion, Bucur Ban, Stan Mănițiu. Maiu în 12 leatu 1770 și s-au zugrăvit de Simion Zugravu din Craiova-1771.” Biserica dispune de un patrimoniu mobil de o valoare inestimabilă: obiecte de cult și cărți vechi, icoane pe lemn și sticlă. În vâltoarea luptelor celui de-al Doilea Război Mondial, în 1916, trupele austro-ungare au luat

clopotele vechi ale bisericii pentru a le topi şi transforma în arme de luptă. Se spune că blestemele satului rămas fără clopote a ajuns armatele austro-ungare care au fost în cele din
urmă înfrânte.

Biserica Ortodoxă ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril’’ din parohia Poiana Sibiului-Biserica din Vadu (fondată în 1886 ).
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial – Obeliscul se află amplasat în fața
Școlii Generale. Acesta a fost dezvelit în anul 1923, pentru cinstirea eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul are o înălțime de 5 m și este realizat din beton, marmură și bronz, fiind împrejmuit cu un zid din beton. Pe fațada Monumentului se află un înscris comemorativ: „Nu plângeți eroii/ ci slăviți-i“. Pe spatele obeliscului sunt înscrise numele a 26 eroi, iar pe fiecare dintre cele două laterale sunt înscrise numele a câte 28 eroi, care au luptat pentru dezrobirea neamului.

Monumente, obiective turistice:
Biserica „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” – 1973: pictată de Ioan Zugravu integral în frescă între anii 1793–1810, a fost sfinţită abia în 1819 de către episcopul Vasile Moga. Biserica este declarată monument istoric.
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial: obeliscul se află în centrul
comunei Poplaca, în vecinătatea Școlii Generale. Monumentul a fost dezvelit în anul 1939 și are o înălțime de 3 m, fiind realizat din piatră și beton. Împrejmuirea este realizată cu un
gard metalic. Ca element ornamental pe obelisc se găsește un vultur cu aripile deschise. Nu există înscrisuri pe fețele monumentului.

Biserica Ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Râu Sadului nr. 250, a fost construită în anul 1848. A fost edificată în cea mai mare parte prin contribuţia şi munca voluntară a credincioşilor, o parte din fondul parohiei şi o mică parte de la comuna maternă, Răşinari.
Biserica a fost pictată, în 1988 de pictorul Munteanu T. Delcea

Hidrocentrala Sadu V- La 14 km în amonte de Râu Sadului se află amenajarea hidroenergetică Sadu V. Prima hidrocentrală din România a fost construită în judeţul Sibiu. la Sadu, în 1896. În 1907 se construieşte în amonte cea de-a doua hidrocentrală, Sadu II. iar în anul anul 1955 hidrocentrala Sadu V, alimentată cu apă din lacul Negovanu, având un baraj de 62 de metri înălţime.

Barajul de la Gâtu Berbecului este construit în defileul Văii Sadului tăiat în şisturi cristaline, la 1154 m altitudine. Este primul baraj în arc de cerc construit în România , după un model din Tirol. Turnat din beton armat, înalt de 62 m, lat de 19 m la bază şi 3.5 m la coronament, este lung de 178 m.

Muzeul Energetic Sadu I “Sigmund Dachler”
Centrala hidroelectrica de mica putere Sadu I, situata pe valea râului Sadu la 18 km de orasul Sibiu, este cea mai veche centrala aflata in operare din România. Ea a fost pusa in functiune in data de 16 decembrie 1896 pe terenul pus la dispozitie de primaria din Sadu pe baza documentatiilor intocmite de proiectantul Oskar von Miller.
Centrala era echipata initial cu 3 turbine si doua masini cu aburi. Acestea erau cuplate direct la generatoarele monofazate si produceau 200 KW la 42 Hz si 4500 V. Turbinele Girard s-au dovedit insa a fi prea mici, astfel ca in anii 1902 si 1905 au fost inlocuite succesiv cu turbine Francis de 350 CP si
generatoare monofazate produse de firma GANZ & CO din Budapesta. In anii 1925 si 1926 generatoarele grupurilor 1 si 2 au fost rebobinate pentru curent alternativ trifazat. Cele trei grupuri hidroenergetice mentionate mai sus exista si in prezent, fiind inca in exploatare.
Curentul electric produs la Sadu I a asigurat electrificarea primei localitati din tara, comuna Sadu.
Ulterior s-a introdus energia electrica si in localitatile Cisnadie si Sibiu.
Buna functionare a centralei a fost coordonata vreme de câteva decenii de svabul banatean, inginerul Sigmund Dachler.
Muzeul energetic Sadu I, primul muzeu de acest profil din tara, a fost inaugurat in anul 1996 cu prilejul aniversarii centenarului de la punerea in functiune a centralei electrice.
Cu toate echipamentele aflate in stare de functionare, centrala insasi reprezinta exponatul cel mai de pret al acestui muzeu. La etajul superior, deasupra salii masinilor, in fostele camere destinate personalului de exploatare, au fost amenajate 3 sali in care sunt expuse echipamente, scule, materiale si
documente care ilustreaza etape din dezvoltarea energeticii din sudul Ardealului.

SALA CRONOS prezinta istoricul aparitiei electricitatii pe meleagurile sibiene. Exponatele ilustreaza principalele momente din evolutia centralei de la inceputuri si pana la Al Doilea Razboi Mondial. Pentru a ilustra ideea de cronologie, intr-unul dintre colturile salii au fost grupate ceasuri electrice de diferite
vechimi, marimi si tipuri, care au functionat chiar in incinta centralei Sadu I.
SALA VULCAN prezinta modul de organizare a Uzinei electrice din Sibiu in perioada interbelica: cabinetul directorului, biroul de proiectare, atelierul de reparatii si atelierul de metrologie.
SALA HERMES prezinta etape din realizarea amenajarii hidroenergetice Sadu V, structura unui sistem energetic, instalatii si aparate consumatoare de energie electrica.
Muzeul, unul dintre putinele de acest gen din Europa, ofera bucuria si farmecul unei intoarceri in timp cu mai bine de 100 de ani, accentuând durabilitatea in timp a lucrului bine facut.
Adresa: Muzeul Sadu I, loc. Sadu, judetul Sibiu, tel. +40 269 568557
Biserica parohială Sadu I, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (biserica veche din zid şi piatră)
Este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ca monument istoric de categoria A, cu codul SB-II-a-A-
12531, la adresa: com. SADU, jud. Sibiu, str. I. M. Klein nr. 1.
Datare: 1720; 1723; 1757; 1795
Biserica se înalţă pe o colină, în partea de sud-vest a localităţii, în apropierea drumului care duce spre Râu Sadului.
Data exactă a construcţiei nu poate fi precizată cu exactitate. O piatră de mormânt rectangulară, aşezată lângă zidul sudic, păstrează următoarea inscripţie, scrisă cu caractere chirilice: Sub această piatră zac oasele robului lui Dumnezeu jupân Ilie Cujmăreţ din Kiprovăţ, mort în leatul lui Hristos 1719. Este posibil
ca acesta să fi fost unul dintre negustorii bulgari care frecventau satele din zonă la începutul secolului al XVIII-lea, iar faptul că inscripţia de pe piatră se extinde pe marginile suprafeţei, indică posibila sa apartenenţă la un mormânt din interiorul bisericii, al cărui capac ar fi fost, mormântul respectiv fiind
scos de acolo la un moment neprecizat, probabil cu ocazia unor lucrări de renovare efectuate în interiorul bisericii
Se consideră că planimetria edificiului, foarte interesantă, reprezintă rezultatul unor modificări constructive care s-au întins pe durata întregului secol al XVIII-lea. Aceste intervenţii au constat în desfiinţarea vechii abside a altarului şi mărirea navei, absida altarului fiind reconstruită.
Biserica Sfânta Treime a fost începută în anul 1996 de vrednicul de pomenire părinte, Gheorghe Bourel,
care între timp a trecut la cele veșnice, iar comunitatea i-a păstrat vie memoria, astfel încât strada din apropierea bisericii îi poartă astăzi numele. Lucrările au fost continuate și finalizate de actualul preot paroh Liviu MOISIU, iar în anul 2009 a fost sfințită.
Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial.
Crucea comemorativă se află în comuna Sadu, la intrarea dinspre Tălmaciu, și a fost ridicată în anul 1925, din inițiativa parohului D. Bunea, împreună cu notarul L. Frățilă și învățătorii D. Dragomir, I Popica, I. Botărel. Monumentul este realizat din beton, fiind împrejmuit cu un gard din sârmă. Pe fațada

Monumentului se află următorul înscris comemorativ: „Monument ridicat în amintirea eroilor din Războiul Mondial căzuți pentru întregirea neamului pe teritoriul comunei Sadu în 1916. Exhumați și așezați în groapa comună de aici în luna mai 1925. Acest monument servește și ca amintire pentru fiii comunei Sadu, morți în războiul mondial 1914-1918“;

Muzeul de icoane pe sticlă ,,Pr. Zosim Oancea” Sibiel – Săliște
Cel mai mare muzeu de icoane pe sticlă din lume se află situat în Mărginimea Sibiului, la Sibiel, sat de munte cu tradiţie îndelungată în agroturism. Muzeul, motivul principal pentru
care turiștii ajung aici, cuprinde peste 600 de opere de artă populară ţărănească, realizate în Transilvania între secolele al XVIII-lea și al XX-lea.
Adresă: Strada Bisericii 329, Sibiel, Telefon: 0269 552 536,

 Program: luni-duminica 08-13:30,
14-19; marţi- sâmbătă 08-13:30,14-20.

Muzeul “Culturii Săliştene”
La Sălişte, localitatea numită generic capitala spirituală a Mărginimii turişti pot vizita Muzeul “Culturii Săliştene” care a fost inaugurat în anul 1978 cu prilejul primei ediţii a “Întâlnirii
Fiilor Satului”. Două săli din muzeu sunt rezervate celor 9 academicieni sălişteni, membri ai Academiei Române care îşi au originea în Sălişte, printre care Dionisie Romano, C. D. Roşca, Onisifor Ghibu şi Andrei Oţetea. Muzeul mai cuprinde şi elemente de port popular, tradiţionale costume de Sălişte cunoscute în întreaga ţară şi alte exponate ce redau viaţa
săliştenilor, preocupările şi tradiţiile lor de altădată.
Adresa: Loc. Sălişte, str. Piaţa Eroilor, nr. 8, Tel. fix: 0269 553 572, Tel. mobil: 0799 978 744
Program: Luni-vineri: 08.00-16.00 (doar cu o solicitare prealabilă la CIT Săliște)

Muzeul Protopopiatului Ortodox. Muzeul a fost creat cu mai bine de un secol în urmă când
au fost expuse doar obiecte de uz casnic şi gospodăresc. Treptat însă, colecţia muzeului s-a îmbogăţit; au fost expuse icoane vechi din secolele XVII-XVIII şi alte obiecte de la bisericile din  Sălişte  şi împrejurimi. Muzeul aduce astfel în prim plan două din elementele esenţiale din
viaţa locuitorilor din Sălişte:  obiceiurile  şi credinţa
Adresa: Loc. Sălişte, str. Piaţa Eroilor, nr. 6, Tel. fix: 0269 553 304, Program: Luni – vineri: 08.00-16.00

Muzeul Etnografic din Galeş.  Muzeul Etnografic a fost înfiinţat încă din 1976 în centrul actual al satului Galeş, la stăruinţa învăţătorului emerit Florea State, cu aportul corpului
didactic al Școlii satului, prin mijloace şi muncă benevolă de către săteni. Casa Muzeu a fost ridicată într-o clădire proprie, în stil argeşean, fiind concepută special cu
această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu sală la etaj, fiind acoperită cu șiță de brad.
Adresă: Strada Principală 156A, Galeșu 117149, Telefon: 0701 162 130. Muzeul este deschis vizitatorilor la cerere. 

Muzeul Parohial din Fântânele;
Adresa: Fântânele 557229, Strada Andrei Saguna, Telefon 0720 045 159

Biserica de lemn de la Schitul Foltea a fost vechea biserică a schitului până la începutul secolului XX când în locul acestei bisericuțe a fost construită actuala biserică a schitului cu
scopul de a comemora memoria eroilor din primul război mondial. Din această cauză unul din cele două hramuri ale noii bisericii ridicată în perioada 1922-1923 este Sf. Gheorghe.

Mânăstirea Oaşa de la Şugag
Mânăstirea Oașa se află la poalele Munţilor Șureanu și are în componenţa sa două biserici:
biserica centrală și bisericuţa din lemn. În anul 1943 scriitorul Ioan Pop și povestitorul Mihail Sadoveanu au ridicat pe Valea Frumoasei o bisericuţă din lemn ce a fost strămutată la poalele Munţilor Șureanu odată cu amenajarea lacului de acumulare Fetiţa de pe Rîul Sebeș, în anul 1983. În anul 1990, bisericuţa a fost resfinţită, iar în jurul ei s-a rânduit o mânăstire de măicuţe care dau un plus de liniște acestei oaze cu văi și lacuri înconjurate de păduri.
Mănăstirea Teț cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, zidită de monahul Ghenadie în 1955. Între 1997–1999 s-au construit o biserică de lemn și un corp de chilii.
Mânăstirea Oașa cu hramul Adormirea Maicii Domnului și Sf. M. M. Pantelimon.

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial.
Monumentul, de tip obelisc, este amplasat în centrul satului Șugag, fiind ridicat în anul 1935, de către localnici, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Obeliscul, realizat din calcar, are o înălțime de 4,5 m, având la bază un postament în trepte.
La coronament se află o acvilă din bronz, cu aripile deschise. În plan frontal sunt înscrise numele a 34 de eroi români.

Drumul regelui sau Trans-Alpina.

 Drumul naţional DN67C Novaci-Şugag-Sebeş este cel mai înalt drum alpin din România, cunoscut şi sub numele de Trans-Alpina. Legenda spune că
drumul a fost construit prima dată de armata romană condusă de împăratul Traian, Acesta se pare să fi fost traseul pe care armata romană a trecut Munţii Carpaţi în anul 101 şi a ajuns la cetatea dacică Sarmizegetusa, în Munţii Orăştiei unde era retras Decebal cu oastea sa.
Refăcut în timpul celui de-al II lea Război Mondial de către germani pentru scopuri militare, Transalpina a fost asfaltată şi în prezent este şoseaua cea mai căutată de turişti.

Rezervația naturală Luncile Prigoanei (15 ha).

Rezervația Naturală Luncile Prigoanei este o arie protejată de interes național (rezervație naturală complexă) constituită din şapte mlaştini oligotrofe caracteristice Văii Sebeşului, care au existat înainte pe suprafeţe mult mai întinse, dar care au rămas pe fundul lacurilor de acumulare de la Oaşa și Tăul Bistrei. Rezervația este situată pe cursul superior al pârâului Prigoana, la altitudinea de 1380-1450 de metri, și se desfăşoară pe o suprafaţă de 15 hectare. Rezervația Naturală Luncile Prigoanei face parte din Siturile Natura 2000
”Frumoasa”, care cuprinde trei masive (Cindrel, Lotru, Șureanu) ale grupe Parâng. Alături de Iezerul Mare și Iezerul Mic din Cindrel, Iezerul Șureanu întregește relieful glaciar al zonei.
Accesul spre rezervație: Sebeș – Șugag – lacul Oașa (DN 67 C) – mănăstirea Oașa – zona Luncile Prigoanei.

Colectia muzeală “Nicolae Cernat” care conţine obiecte de artizanat meşteşugite de regretatul meşter,
Expoziţia etnografică Şugag.
Situat pe minunatul curs al Văii Frumoasei, comunitatea deşi lipsită de monumente istorice păstrează un valoros tezaur al patrimoniului imaterial, prin tradiţiile legate de
păstorit, prin meşterii populari, prin arhitectura locului, prin elementele de viaţă cotidiană. Toate aceste sunt deosebit exemplificate prin organizarea unei expoziţii
etnografice pentru o comunitate cu specific păstoresc. Expoziţia, aşa cum se prezintǎ sub forma unei case ţǎrǎneşti, cu o camerǎ şi o tindǎ fǎrǎ plafton, în care se aflǎ şi vatra,
pǎstreazǎ puţine piese de mobilier. Dintre acestea amintim: patul cu strǎjac, lepedeu şi covor, perne şi pǎretar, masa şi scaunul, lǎdoiul, blidarul sau parasǎchiul, toate din lemn
încheiate cu cuie din acelaşi material.
Adresa: Jud. Alba, Loc. Şugag, Strada Valea Frumoasei, nr. 320, Program: La cerere, Telefon
:0258.746.177; 0258.746.142; 0727.018.856, Persoana contact: Purcar Maria

Cetatea dacică de la Tilișca se află pe dealul Căţănaș, cea mai veche locuire a satului fiind
documentată arheologic în prima vârstă a fierului, în secolele XII-VII î.Hr.. Atunci a fost ridicat și primul sistem de fortificare, constând în valul exterior al cetăţii. A fost construit ulterior sistemul de apărare, o altă intrare pe latura nord-vestică și turnul locuinţă și au fost amenajate zeci de terase, în principal pentru apărare, dar și pentru locuire. Doar o parte de zid s-a păstrat până în zilele noastre din ceea ce a fost Cetatea dacică de la Tilișca, un puternic centru fortificat
al statului dac, cu o activitate meșteșugărească remarcabilă.

Muzeul Etnografic- Acesta a fost inaugurat în 2003, într-o casă bătrânească ce a aparținut unei
familii din Tilișca. Muzeul reconstituie un moment esențial istoric, din viața tilișcanilor, prin reproducerea identică a unei gospodării românești. Aceasta este una din ultimele case cu o încăpere rămase.

Biserica Ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Biserica mica, şi Muzeul”- a fost zidită în
1782 cu ajutorul credincioșilor parohiei. Biserica a fost construită pe locul unei vechi biserici de lemn, sfințită prin a 16 zi din luna octombrie 1684. Clădirea actuală este făcută din piatră si caramidă, cu acoperisul din lemn și tiglă și este construită în stil bizantin. Prima dată, biserica a fost pictată în 1793 iar încercarea de restaurare din 1903 a eșuat. În 1937 Laurentiu Moldovan, pictează biserica în ulei, deoarece aceasta era foarte ștearsă. În afara bisericii se găsesc 31 de scene religioase.

Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” (Biserica Mică), a fost zidită în 1843 ca biserică română unită (greco-catolică). Odată cu interzicerea BRU de către autoritățile comuniste, biserica a fost trecută în folosința unei parohii ortodoxe. Materialul folosit la zidire este piatră și caramidă, cu
acoperiș de lemn şi țiglă.

Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril – Rod

Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial: crucea memorială a fost
dezvelită în anul 1946, pentru cinstirea memoriei eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Monumentul are înălțimea de 3 m, fiind situat pe un postament în trepte. Crucea
este realizată din marmură, iar împrejmuirea este făcută cu un gard din beton. Pe fațada monumentului sunt înscrise numele a 27 eroi români jertfiți în Primul Război Mondial, precum și numele a 13 eroi români care au murit în Al Doilea Război Mondial.