Cârța

Comuna Cârţa este locul în care cine a ajuns o dată va reveni cu siguranţă. Menţi-onată în documentele de la începutul sec. al XIII-lea cu denumiri ca Kerz sau Kirch, îşi are etimologia în cuvântul german Kirche (biserică), legată fiind de biserica mănăstirii Beatae Mariae Virginis de Candelis, întemeiată de călugării cistercieni veniți de la Citeaux (Franța), în 1202. Legende-le locului sunt legate de călugării care au întemeiat aşezarea. Un clopot scufundat într-un lac din apropierea manăstirii se poate auzi uneori şi astăzi. Un tunel ce porneşte de sub altarul bisericii evanghelice duce la malul Oltului şi de acolo la Gaura Malului, o grotă în pădurile de Peste Olt, săpată de călugări pentru a se adăposti de atacatori.

Dar dincolo de legende, istoria ruinelor acestei mănăstiri este fascinantă. În anul 1241 mănăstirea a fost pustiită de către tătari, însă va fi refăcută în scurt timp, fapt ce va contribui la dezvoltarea economică şi socială a regiunii. Datorită acestui fapt, românii din Ţara Oltului sunt amintiţi în epocă sub numele de „Olahi de Kercz”, ceea ce dovedeşte că, pe atunci, cea mai importantă comună din Ţara Oltului nu era Făgăraşul, ci Cârţa.

Domnii români din Ţara Românească au căutat să vină în ajutorul fraţilor din Transilvania. Astfel, Mircea cel Bătrân – la 27 decembrie 1391 – dă posesiuni credincioşilor săi – Stanciul Egumenul şi fratelui acestuia, Călin, în satele: Scorei, Cârţa şi Sărata.

De Cârța se leagă și numele lui Vlad Ţepeş, care a încercat să populeze mănăstirea de aici cu călugări ortodocşi, dar fără rezultate.

Saşii şi-au ridicat biserica pe ruinele mănăstirii cisterciene prin anul 1519, în timpul Reformaţiunii. Credincioşii contribuiau anual la întreținerea edificiului, susţinând astfel şcoala confesională evanghelică.

Turnul-clopotniță a fost construit tot în secolul al XV-lea, de Andreas Lapicida, un constructor sibian, iar în vreme de război acesta era folosit ca post de observație.

În ruinele fostei nave principale a mănăstirii a fost amenajat, în 1928 un cimitir cu soldații germani căzuți în Primul Răz-boi Mondial. În același an a fost ridicată și statuia războinicului Roland, simbol al libertății și justiției, o lucrare a zidarului Rudolf Binder.

La Cârţa, 8 ianuarie este Ziua Nebunilor! Este ziua în care tinerii se împart în două cete, în burduhoşi şi în urşi şi mâzgălesc oamenii cu untură şi funingine pentru a alunga spiritele rele.

Burduhoşii simbolizează spiritele rele şi încearcă să ţină oamenii departe de spiritele bune, întruchipate de urşi. Urşii şi burduhoşii pornesc pe uliţele satului, însoţiţi de muzicanţi. În fruntea alaiului merg burduhoşii, iar apoi vin urşii. În drumul lor ei îi mâzgălesc pe cei care le ies în cale. Oamenii sunt consideraţi acum a fi curaţi şi se alătură alaiului.

Ziua Nebunilor se încheie la lăsatul întunericului cu un foc mare aprins în curtea gazdei cetei, unde urşii îşi ard costumele pentru a arde răul.