Boița

Situată în sudul județului Sibiu, într-o depresiune la intrarea Oltului în munții Lotrului, aşezarea datează încă de pe vremea dacilor, săpăturile arheologice localizând aici „Caput Stenarum”, urmele unui castru roman din secolul al II-lea, al Legiunii a XIII-a Gemina.

Negoțul cu vite mari (probabil boi), făcut aici din timpuri străvechi a dat numele localității de azi. Prima atestare a comunei Boița apare în diploma lui Ladislau al V-lea din 3 februarie 1453.

Fii de negustori, boicenii au înțeles marele folos pe care îl aduce școala, astfel că între 1830-1834 au ridicat o frumoasă școală de piatră, cu două săli și un antreu. Pentru

Sfânta Biserică jertfele au fost pe măsură. Se spune că după începerea lucrărilor (Biserica a fost zidită în 9 ani – 1813-1822) o foamete cumplită a lovit satul. Boicenii care lucrau la zidirea bisericii mâncau coceni de porumb și resturi de la masa zidarilor, care înduioșați de spiritul acestora de sacrificiu, împărțeau masa cu localnicii.

Prin Hotărâre de Guvern, Boița redevine, după mai bine de 50 de ani, comună, având ca sate aparținătoare Lotrioara, Lazaret și Paltin.

Obiectivele turistice de interes sunt:

• Caput Stenarum, castru roman ridicat în timpul împăratului Traian (88-117) odată cu cucerirea Daciei de către romani. Este situat pe malul drept al Oltului.
• Fântâna Împăraților, o construcție din piatră situată la 1,5 km în sud de Boița, executată în anul 1852 ca amintire a întâlnirii istorice dintre împăratul aus-tro-ungar Franz Josef și domnitorul Țării Românești, Barbu Știrbei, cu ocazia terminării lucrărilor de reparație a drumului ce străbate Trecătoarea Turnu Roșu.
• Drumul lui Traian, fragment de drum rămas din timpul războaielor dintre daci și romani, situat la aproximativ 2 km sud de Boița, la locul numit Piatra Miloştii.
• Cetatea Lotrioarei este aşezată la confluenţa Oltului cu Lotrul. Este o cetate ungurească construită probabil pe la sfârşitul secolul al XIII-lea ori începutul secolului al X-lea, cu scopul de a suprave-ghea şi controla trecătoarea, mai ales că până la 1330, când Oltenia era încă sub influenţa puterii Ungariei, trebuia asigurată trecerea liberă prin trecătoare.
• Cetatea Turnu-Roşu este cea care a dat numele trecătorii Văii Oltului. Încă din secolul al XV-lea se găseşte la marginea satului Boiţa, la intrarea Oltului între munţi. Cu timpul a ajuns un ce-tru militar şi vamal important, datorită importanţei sale strategice şi economice care cuprindea şi cetăţile Lotrioarei, Landskron şi Turnul Spart.

  Cimitirul Eroilor Români căzuți în Primul și al doilea Război Mondial, în incinta acestuia fiind ridicate două cruci comemorative în 1925, respectiv 1944 pe frontispiciul cărora fiind inscripționate gradul militar, numele și prenumele eroilor.

• Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.Turnu spart, deşi masiv, a avut o viaţă scurtă. După marturia unui scriitor, marea inundaţie a Oltului din 1532 a spart şi turnul , rămânând doar jumătate din el.