Arpașu de Jos

Anul primei atestări documentare este 1223, în actul ”Rivulum qui dicitur Arpas”.

În 1765 satul a fost parțial militarizat și a făcut parte din Compania a VIII-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat, până în 1851, când a fost desființat.

Prin tradiție, Arpașii au făcut parte din Țara Făgărașului și județul Făgăraș, după desființarea căruia au intrat în Regiu-nea Stalin și apoi (după 1960) în regiunea Brașov. Începând din anul 1968, face parte din actualul județ Sibiu.

Localiatatea Arpaşu de Jos este un sat cu oameni gospodari şi vrednici, fiind deosebită de restul localităţilor învecinate prin faptul că, deşi reşedinţa de comună, în 27 iulie 1889 a ars în totalitate, localitatea s-a reconstruit, localnicii având puterea să treacă peste nenorocirea de a pierde toată agoniseala lor de o viaţă şi să înceapă o viață nouă. Mulți arpășeni au luat drumul pribegiei, trecând oceanul și stabilinduse în America. Unii dintre ei s-au întors cu agoniseala de acolo, făcându-și rost trainic în sat.

Situată la 5 kilometri de reședinţa comu-nei, la poalele munţilor Făgăraş, Arpaşu de Sus este localitatea cu cel mai mare număr de locuitori din comună. Satul numără 1285 de locuitori și este atestat documentar încă din anul 1589, în lucrarea „Felseo Arpaş”. Pe dealul numit „Cetăţuia” au fost descoperite urmele unei aşezări dacice fortificate, fapt care demonstrează teoria că satul a fost locuit încă din antichitate. Datorită poziţionării sale, Arpaşu de Sus reprezintă o zonă turistică extrem de apreciată. Cei care vizitează această zonă se pot bucura de panorama Văii Arpăşelului, cu Căldarea şi Rezervaţia Naturală de marmote, Lacul Tătarilor, toate înconjurate în stânga de vârful Albota, iar în dreapta de vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507 metri). Un alt obiectiv turistic îl constituie biserica or-todoxă, ctitorită în anul 1799 şi purtând hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În Arpașul de Sus, la începutul secolului al XVIII lea a existat una dintre glăjăriile din Țara Oltului. În legătură cu aceasta s-a dezvoltat și meșteșugul picturii pe sticlă.

Cunoscută în trecut sub denumirea de Nou-Românesc, satul Nou Român, aparţinător de Comuna Arpaşu de Jos, este singura localitate din comună situată de partea dreaptă a râului Olt, la 4 kilometri de reşedinţa comunei şi la poalele sudice ale Podişului Hârtibaciului. Este localitatea cu cel mai mic număr de locuitori, comunitatea de aici numărând 391 de persoane. Casa părintească a doctorului Gheorghe Telea funcționează ca un muzeu memorial, aceasta reprezentând şi un interesant monument de arhitecturã popularã românească. Aici, în Muzeul Telea povestea comunității, a satului, a oamenilor se lasă împărtășită simplu și frumos, prin ceea ce mâinile au lucrat, mințile au creat, sufletul oamenilor din sat a dat strălucire, prin ceea ce generații au strâns valoare lângă valoare, poveste lângă poveste, artă, istorie, faptă.