Boișoara

Înconjurată de cei șapte munți ai săi, cu o bogată istorie şi cu un valoros tezaur de folclor, comuna Boișoara se află pe partea stângă a Oltului, în bazinul văii cu același nume și străjuită de Munții Făgărașului, către nord.

Primul document care atestă Boișoara datează din 1394, lucru menționat în „Ocolnița” (Cartea de hotărnicie) din 1867. Localitatea este încărcată de istorie, cu un peisaj mirific. Legenda vorbește și de comori ale dacilor ascunse pe valea Boișoarei, în așa numita Culă a lui Duroi, la ieșirea din sat. Se ştie că Boișoara a fost pentru o vreme capitala Țării Românești.

Ca întreaga Ţară a Loviștei, Boișoara este populată din timpuri străvechi, locuitorii ei adunând de-a lungul veacurilor credințe, datini și obiceiuri. Unele, aparținând substratului păgân, s-au pierdut. Cel mai însemnat obicei popular tradițional îl reprezintă Colindatul băieților din Ajunul Crăciunului. Acest obicei e întâmpinat și astăzi cu mare bucurie de membrii comunității locale şi a stârnit de-a lungul timpului interesul a numeroși cercetători și culegători de folclor. Spre deosebire de celelalte sate ale comunei, Boișoara se mândreşte cu un obicei specific desfășurat în ziua de Crăciun, numit „Irozii”. Un grup de cinci copii îmbrăcați în costume populare și cu coifuri înalte pe cap, fiecare imaginând un personaj biblic, colindă gospodăriile. Textul este arhaic şi e prezentat sub forma unei scenete.

Satul Bumbuiești, comuna Boișoara, este situat peste deal de Boișoara, în vâlceaua de la poalele Măgurei și Bumbuiei, pe un teren mai fertil, fără pietriș în compoziție.

Localitatea Găujani, sat al comunei Boișoara, este o continuare a satului Boișoara spre nord.

Satul este atestat documentar în același timp cu Boișoara, în 1451 în hrisovul lui Vladislav sau chiar din 1394. Mormântul este dealul cel mai înalt, aflat în partea de nord a satului Găujani. Legenda spune că aici a fost îngropat un conducător de seamă al celor care în vechime au locuit pe aceste meleaguri, în timpul formării poporului român.