Localitatea Porumbacu de Jos
Comuna cu cariera de marmură
La poalele Muntilor Făgăraş, sub Vârful Negoiu se află aşezată comuna Porumbacu de Jos, întinsă pe o suprafaţă de 18.487 hecta-re, pe o câmpie intramontană străbătută de râul Olt şi pârâul Porumbacu. Se află pe DN1, la doar 34 kilometri distanţă de Sibiu, municipiul reşedinţă de judeţ şi la 44 kilometri de municipiul Făgăraş. Sate-le aparţinătoare comunei sunt: Porumbacu de Jos, Porumbacu de Sus, Scoreiu, Să-rata şi Colun. Alte importante obiective turistice sunt cele două biserici, declarate monumente istorice: Biserica Ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”(ridicată între 1850 şi 1854) şi Biserica Greco-Catolică „Sfântul Nicolae” (ridicată între 1845 şi 1851). Obiceiurile şi datinile străvechi se păstrează şi se duc mai departe de către localnici. În Ajunul Crăciunului, feciorii satului formează “Ceata de feciori” şi colindă din casă în casă, fiind răsplătiţi cu colaci şi rachiu.
Porumbacu de Sus (în germană Ober-Bornbach, în traducere „Pârâul Born din Sus”) atestat în anul 1223 are în prezent un număr de 859 de locuitori. Este situat în amonte de Porumbacu de Jos, la o distanță de 6 kilometri, la poalele Muntelui Negoiu. Istoria locului începe pe la 1625-1626, când Principele Gabriel Bethlen a adus la Forenbach (Porumbacu) meşteri iscusiţi în fabricarea sticlei din Veneţia. La început, fabrica de sticlă se afla în locul numit astăzi Barcul Glajeriei (1632) apoi prin anul 1648 ea a fost mutată „La Richiri” sau „Glăjeria Arsă”. În anul 1674 fabrica a fost mutată în locul numit astăzi „La Glăjerie”, şi aici, în urma săpăturilor arheologice, au fost descoperite cuptoare pentru topirea sticlei datând din secolele XVIII-XIX. Au mai fost descoperite fragmente ceramice de culoare cărămizie, forme pentru suflat sticla şi multe altele, obiecte care se găsesc expuse la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. În ultimii ani, zona s-a dezvoltat foarte mult turistic, prin pensiuni si agropensiuni cu locuri de cazare si vizitare a imprejurimilor.
Prima atestare documentară a satului Scoreiu, sat aparţinători comunei Porumbacu de Jos, apare într-un document din 1391, când domnitorul Mircea cel Bătrân oferă moşia Scorei egumenului Stanciu şi fratelui său Călin, drept răsplată pentru loialitate şi susţinere pe câmpul de luptă. Conform acestui document, în sat exista biserică şi şcoală. Localitatea Scoreiu este renumită pentru numărul mare de berze care își fac cuiburi aici în fiecare an. În anul 1946 la Scoreiu existau în jur de 60 cuiburi de berze; în fiecare an plecau spre țările calde un număr de peste 300 de berze.
Sărata (în germana Salzdorf) este situată la o distanţă de 4 kilometri faţă de localitatea Porumbacu de Jos, în direcţia sud-est, din DN
- Vatra satului este aşezată pe o vale între două dealuri, cu o privelişte minunată, fiind considerată o oază de linişte. În prezent satul are 400 de locuitori. În localitate se află două biserici: una ortodoxă cu hramul „Naşterea Domnului”, construită în anii 1800-1806 şi alta greco-catolică, cu hramul „Botezul Dom-nului”, ridicată în aceeaşi perioadă.
Colun (în germană Kellen) este situat la o distanţă de circa 9 kilometri spre est faţă de localitatea Porumbacu de Jos, amplasat pe malul drept al râului Olt. În prezent satul este slab populat, cu un număr de 185 locu-itori, majoritatea vârstnici, cu case vechi, multe nelocuite. În localitate există o bise-rică ortodoxă cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, construită în anul 1811, restaurată de mai multe ori de-a lungul anilor. Biserica are una dintre cele mai frumoase picturi ale fraţilor Grec.
